Tot ce trebuie să știți despre credite, abuzuri bănci, anulare clauze abuzive și acte de executare, recuperare sume încasate ilegal de bănci și de executorul judecătoresc, diminuare rate lunare, reparare prejudicii și multe altele.

Ați împrumutat vreodată bani de la o bancă? Dacă da, trebuie să știți că statul român obligă (pe cale legală) băncile și cesionarii să restituie împrumutaților în medie 50-80% din sumele achitate pe durata derulării contractelor, chiar și peste 80% în unele cazuri, să diminueze ratele lunare în medie cu cca. 50%, să anuleze clauzele privind comisioanele și dobânzile abuzive, să suspende executarea silită pe durata judecării proceselor privind clauzele abuzive, să anuleze actele de executare silită, să restituie sumele și bunurile executate silit, să restituie sumele plătite nedatorat ca urmare a creșterii cursului de schimb valutar pe durata derulării contractelor, să repare prejudiciile cauzate, inclusiv despăgubiri pentru oportunitățile financiare pierdute datorită lipsei disponibilităților bănești, daune morale, daune privind onoarea, dobânda legală și inflația, să șteargă întârzierile din Biroul de Credite și foarte multe altele.

Până în prezent șansele de succes sunt de 100%.

Contactați-ne acum la numărul de telefon  0746812215 pentru a vă informa în mod GRATUIT, CORECT, COMPLET ȘI PRECIS.

 

FOARTE IMPORTANT DE ȘTIUT:

Dacă ați împrumutat vreodată bani de la o bancă sau IFN și indiferent de stadiul relației dintre dumneavoastră și creditor, dacă creditul a fost achitat sau dacă au fost demarate acte de executare, TREBUIE să știți următoarele informații pentru a înțelege cum ați fost abuzat/ă, ce prejudicii v-au fost cauzate și ce sume veți recupera:

 

(1) Statul Român obligă băncile sa restituie împrumutaților în medie 50%-80% din sumele achitate pe durata derulării contractelor (clauze abuzive, riscul valutar, acte adiționale legale, etc.), să anuleze/suspende executarea silită, să repare prejudiciile, să diminueze ratele lunare și multe altele.

 

(2) Aproximativ 95% din contractele de credit conțin clauze abuzive în temeiul cărora creditorii au încasat în mod ilegal în medie 50-80%din sumele achitate de împrumutați pe durata derulării contractelor, chiar și peste 80% în unele cazuri (BCR, Bancpost, creanțe cesionate, bunuri executate silit nelegal și altele) (acești bani aveți dreptul să îi recuperați pe cale legală, împreună cu dobânda legală, inflația, daunele morale - emoționale, psihice, psihologice în relația cu familia, prietenii, colegii, daunele privind onoarea și celelalte prejudicii precum oportunitățile financiare ratate datorită lipsei disponibilităților bănești, etc.).

Sumele încasate în mod nelegal de bănci pot fi recuperate oricând, chiar dacă împrumutul a fost integral achitat. Nu există termen de prescripție a dreptului de a cere restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor abuzive deoarece acestea încalcă prevederi legale de interes general. 

 

Precizări: până în prezent (20.04.2020) din cele cca. 110 procese demarate împotriva multiplelor abuzuri ale băncilor, primele 16 procese finalizate au fost CÂȘTIGATE. Detaliile și dovezile privind procesele câștigate, jurisprudența și argumentele Înaltei Curți de Casație și Justiție împotriva băncilor pot fi văzute aici. https://www.creditzero.ro/procesele-pe-care-le-am-castigat-definitiv-si-irevocabil-ICCJ-clauze-abuzive-variatia-dobanzii-comisioane-scadenta-anticipata

 

(3) Dacă în contractele de credit nu ar fi fost inserate clauze ilegale, atunci împrumutații

(a) ar fi fost la zi cu plata ratelor lunare, respectiv nu ar fi înregistrat întârzieri la plata ratelor lunare și ar fi avut disponibile în cont sume semnificative, motiv pentru care aceștia: 

(b)  s-ar fi bucurat de sumele plătite în mod nedatorat și nu ar fi fost afectați de abuzuri, 

(c)  nu ar fi fost înregistrați cu întârzieri în Biroul de Credite și/sau Centrala riscurilor de credit și implicit, 

(d) ar fi avut posibilitatea să refinanțeze creditele existente și/sau să împrumute alte sume în condiții mai avantajoase (aici prejudiciile cauzate sunt egale cu sumele plătite suplimentar de împrumutați comparativ cu situația în care prin refinanțare ar fi beneficiat de cea mai bună ofertă de creditare de pe piață plus oportunitățile financiare ratate datorită lipsei disponibilităților bănești plus dobânda legală plus inflația)

(e) nu ar fi fost obligați să împrumute bani de la IFN-uri cu dobânzi foarte mari și în condiții dezavantajoase (aici prejudiciile cauzate sunt egale cu întreaga sumă plătită IFN-ului plus dobânda legală plus inflația),

(f) nu ar fi fost nevoiți să accepte semnarea unor acte adiționale dezavantajoase în vederea reeșalonării ratelor lunare (aici prejudiciile cauzate sunt egale cu diferența de bani plătită suplimentar în temeiul actelor adiționale plus dobânda legală plus inflația),

iar băncile: 

(g)  nu ar fi avut dreptul să declare scadența anticipată a creditelor deoarece în lipsa clauzelor ilegale împrumutații nu ar fi înregistrat întârzieri la plata ratelor lunare, motiv pentru care acestea:

(h) nu ar fi avut dreptul să demareze proceduri de executare silită și implicit, 

(i) nu ar fi avut dreptul să înființeze popriri asupra conturilor și veniturilor lunare ale împrumutaților, cu efecte profund negative pentru împrumutați, familiile acestora și oamenii din jur, iar 

(j) garanțiile imobiliare și/sau alte bunuri mobile nu ar fi fost executate silit.

(În ceea ce privește lit. g, h, i și j de mai sus valoarea prejudiciilor este egală cu sumele încasate de executorul judecătoresc plus valoarea bunurilor mobile și imobile executate silit plus oportunitățile financiare ratate datorită lipsei disponibilităților bănești și a bunurilor mobile sau imobile executate silit plus dobânda legală plus inflația plus daunele morale plus daunele privind onoarea). 

 

(4) Motivele pentru care până în prezent am câștigat procesele împotriva abuzurilor băncilor, IFN-urilor, cesionarilor și recuperatorilor de creanțe cu șanse de succes de 100% sunt: 

(a) jurisprudența Înaltei Curți de Casației și Justiție a României confirmă ilegalitatea clauzelor abuzive, iar majoritatea Deciziilor Instanței Supreme în acest sens și argumentele aferente sunt la dispoziția noastră. Precizez și că instanțele de judecată naționale sunt obligate să țină cont de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție. 

(b) Justificăm în mod întemeiat, detaliat, clar, corect și precis nerespectarea legislației de către bănci și motivele pentru care se impune admiterea capetelor de cerere formulate de împrumutați.

(c) Analizăm fiecare dintre afirmațiile invocate de bănci pentru a se apăra împotriva acțiunilor formulate de împrumutați și justificăm în mod detaliat, clar, corect și precis caracterul lor fals, mincinos, nefondat, neîntemeiat, nejustificat și/sau irelevant. 

(d) Înțelegem rațiunea legilor, scopul și sensul acestora, aspecte ce ne-au ajutat să identificăm cu ușurință argumentele necesare câștigării proceselor.

(e) Avem o bogată experiență în ceea ce privește procesele împotriva abuzurilor băncilor.

(f) Până în prezent nu am pierdut niciun proces care să afecteze dreptul împrumutatului de a-i fi reparate prejudiciile cauzate de bănci. 

(g) În situația în care vom pierde vreun proces în mod definitiv și irevocabil la instanțele de judecată naționale, deși aceleași capete de cerere au fost câștigate pe calea multor altor procese, respectiv dacă vom epuiza toate căile de atac prevăzute de legiuitorul român, ne vom îndrepta împotriva statului român pentru recuperarea prejudiciilor cauzate și, dacă dacă este cazul, vom ataca respectiva hotărâre la Curtea de Justiție a Uniunii Europene sau la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Precizez în acest sens și că în unele cazuri, chiar dacă o acțiune a fost respinsă definitiv și irevocabil, același rezultat sau un rezultat asemănător poate fi obținut pe calea altei acțiuni, fără a fi incidentă autoritate lucrului judecat.

(h) Deoarece prin empatie se transmit stările negative cauzate de abuzurile băncilor, ne bucurăm să participăm la repararea prejudiciilor cauzate.

(i) Respectăm adevărul.

Observație: prin contractul de prestări servicii ne asumăm responsabilitatea pentru prejudiciile cauzate de erorile, neglijenţa sau omisiunile privind activitatea exercitată.

 

Astfel, indiferent de situația în care vă aflați, pe cale legală veți obține următoarele REZULTATE:

(a) anularea clauzelor abuzive privind comisioanele de acordare, de administrare, de întocmire dosar, de gestiune, de analiză de risc și altele,

(b) anularea clauzelor care stabilesc că rata dobânzii variază în funcție de criterii sau indicatori ale căror valori sunt influențate sau stabilite de către bănci,

(c) anularea actelor adiționale prin care au fost cauzate beneficii băncii în detrimentul împrumutatului,

(d) recalcularea sumelor datorate și emiterea noului grafic de rambursare,

(e) diminuarea ratelor lunare și a sumelor datorate,

(f) returnarea sumelor plătite suplimentar pe durata derulării contractului ca urmare a plății ratelor lunare la un curs de schimb valutar mai mare decât cel din ziua semnării contractului de credit, în temeiul art. 3, alin. (1), lit. l și j și a art. 12, alin. (2) din Norma BNR nr. 17/2003 potrivit cărora riscul valutar cauzat de fluctuațiile valutare aparținând băncilor, nepunând astfel fi pus în sarcina împrumutaților, 

(g) ștergerea informațiilor negative din Biroul de credite și/sau Centrala riscurilor de credit,

(h) anularea actului prin care creditul a devenit scadent anticipat (exigibil),

(i) constatarea nulității actelor de executare silită,

(j) suspendarea sau evitarea demarării procedurilor de executare silită,

(k) repararea prejudiciilor cauzat prin: restituirea sumelor încasate în mod nelegal de bancă, restituirea sumelor poprite în mod nelegal de executorul judecătoresc, restituirea garanțiilor imobiliare adjudecate silit sau a contravalorii lor, restituirea cheltuielilor de judecată, daunele morale, daunele privind onoarea, despăgubiri pentru oportunitățile financiare pierdute datorită lipsei disponibilităților bănești și altele în funcție de situația fiecărui împrumutat în parte. La toate aceste sume se va adăuga dobânda legală aferentă, apoi suma totală va fi actualizată cu rata inflației.

(l) (Dacă este cazul) prescrierea dreptului de a cere executarea silită dacă au trecut mai mult de 3 ani între data la care ați achitat pentru ultima dată bani și prezent sau între data efectuării ultimei plăți și data întocmirii dosarului de executare silită,

(m) anularea contractelor a căror semnare a fost fondată pe o cauză ilicită sau imorală.

Contactați-ne acum la numărul de telefon 0746812215 pentru a vă informa în mod GRATUIT, CORECT, COMPLET ȘI PRECIS.

 

(5) Legea falimentului personal de cele mai multe ori este solicitată în detrimentul împrumutaților deoarece, dacă în contractele de credit nu ar fi fost inserate clauze ilegale, ratele lunare ar fi fost cu aproximativ 50% mai mici, împrumutații nu ar fi înregistrat întârzierile la plata ratelor lunare pentru care băncile au declarat scadența anticipată a creditelor, ba chiar ar fi avut disponibile în cont sume semnificative, motiv pentru care creditul a devenit scadent anticipat în mod ilegal, aspect ce implică faptul că actele de executare silită sunt nelegale. Prin urmare, în loc să cereți legea falimentului personal mai bine cereți anularea actelor de executare, păstrați sau recuperați proprietatea asupra garanției imobiliare (casă, teren), recuperați prejudiciile cauzate de abuzurile la care ați fost victimă și bucurați-vă de prezent!

 

(6) În temeiul deciziei CJUE din cauza C‑75/19 instanțele de judecată naționale au OBLIGAȚIA să suspende executarea silită pe durata derulării procesului privind clauzele abuzive.

 

Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție și argumentele referitoare la ilegalitatea comisioanelor de acordare, de administrare, de gestiune, de întocmire dosar și de risc existente în contractele de credit, respectiv a comisioanelor referitor la care băncile nu au menționat în contract în mod clar, corect și precis care sunt serviciile prestate împrumutaților în schimbul perceperii lor.

În Decizia nr. 310/2016 de la 11 februarie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat următoarele: „din simpla observare a clauzei respective rezultă că în cuprinsul ei nu se enumeră prestaţiile efective în schimbul cărora s-a perceput acest comision, această enumerare reprezentând o cerinţă esenţială a contractelor de împrumut bancar, lipsa contraprestaţiilor fiind de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea reclamantului.

Chiar dacă prin O.U.G. nr. 50/2010 s-a permis băncilor posibilitatea de a percepe un comision de ..., aceasta nu înseamnă că în cazul fiecărui contract nu trebuie să se arate care sunt contraprestaţiile efective în baza cărora se percepe acest comision, lipsa acestora echivalând cu redactarea clauzelor într-un limbaj care nu este uşor inteligibil, ... astfel încât se poate vorbi despre reaua credinţă a băncii în ce priveşte includerea acestei clauze în contract, rezultând că instanţa de apel, în mod nelegal, nu a reţinut caracterul abuziv al acestei clauze”.

În Decizia nr. 3661/2014 de la 20 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: „Recurenta-pârâtă a încercat să justifice în ce ar consta contraprestaţia sa legată de perceperea acestui comision, însă, aceasta nu a reuşit să clarifice de ce costurile legate de acordarea, administrarea şi monitorizarea creditului, precum şi beneficiul pe care şi l-a propus, nu pot fi acoperite doar prin perceperea dobânzii.

Nu se poate reţine susţinerea recurentei-pârâte că această clauză, în sine, este clară, pentru că trebuia clarificată necesitatea ei, prin arătarea contraprestaţiei din partea băncii”.

În Decizia nr. 3913/2013 de la 13 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat următoarele: „Justificările recurentei pe tot parcursul desfășurării litigiului cu privire la elementele componente ale dobânzii, la scopul pentru care au fost percepute comisioanele, destinația acestora trebuiau să se regăsească în cuprinsul contractului de credit la momentul încheierii acestuia astfel încât să ofere consumatorului toate informațiile necesare în raport de care să încheie sau nu contractul respectiv. ".

În Decizia nr. 2875/2013 de la 26 septembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat următoarele: „În toate apărările făcute recurenta invocă drept justificare pentru comisioanele percepute (de administrare și de acordare a creditului) rațiuni legate de „monitorizarea” și „acoperirea riscurilor” făcând permanent referire la diligențele depuse de către bancă pentru rambursarea creditului, pentru calcularea corectă a ratelor pentru respectarea scadențelor, pentru emiterea la timp a notificărilor etc.

Cu alte cuvinte, fiecare client al băncii urmare a încheierii unui contract de credit are obligația, pe lângă obligațiile individuale prevăzute în contract, să asigure resursele financiare de care banca are nevoie în activitatea sa curentă, sumele încasate cu titlu de dobândă neacoperind aceste cheltuieli ale băncii, costuri necunoscute consumatorului la momentul încheierii contractului.”

„Justificările recurentei pe tot parcursul desfășurării litigiului cu privire la elementele componente ale dobânzii, la scopul pentru care au fost percepute comisioanele, destinația acestora trebuiau să se regăsească în cuprinsul contractului de credit la momentul încheierii acestuia astfel încât să ofere consumatorului toate informațiile necesare în raport de care să încheie sau nu contractul respectiv.”

În Decizia nr. 1724/2016 de la 19 octombrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că: „Susținerile recurentei prin care se încearcă lămurirea considerentelor perceperii comisionului de risc, în sensul că prin instituirea acestui comision s-a avut în vedere riscul de credit de care banca este obligată să țină cont și să încerce să îl acopere, nu pot fi primite câtă vreme aceste elemente nu au fost evidențiate în convențiile de credit.

Atâta timp cât funcția și destinația comisionului de risc nu au fost evidențiate în contract, se constată că orice consumator ar fi fost într-o poziție dezavantajată față de bancă și într-o imposibilitate reală de a negocia acest comision, cu atât mai mult cu cât recurenta nu a făcut dovada unei negocieri a clauzei analizate, obligație ce-i revenea în conformitate cu dispozițiile art. 4. alin. (3) teza II din Legea nr. 193/2000, nereușind să răstoarne prezumția relativă instituită în favoarea consumatorului prin acest text de lege.

Astfel, în clauza a cărei nulitate s-a solicitat, se stabilește valoarea de "0,22%" a comisionului de risc aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, pe toată perioada de derulare a convenției pentru acordarea a creditului fiind percepută dobânda curentă, ceea ce induce ideea perceperii a două costuri pentru același serviciu al băncii, fără ca distincția dintre acestea să fie exprimată în mod clar.

Or, scindarea prețului în aceste componente poate duce la ideea că, pentru aceeași prestație s-au avut în vedere rațiuni diferite de percepere a acestora, fundamentul perceperii acestora nefiind cunoscut într-o manieră neechivocă consumatorului, la momentul perfectării convenției de credit, astfel că față de caracterul neclar și echivoc al clauzei în discuție, aceasta poate fi supusă analizei din perspectiva caracterului abuziv.

În cauză se constată că este îndeplinită și condiția dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților, neputând fi reținut argumentul recurentei în sensul că suntem în prezența unei modalități de asigurare a echilibrului contractual la evoluția stării financiare a împrumutaților.

Câtă vreme riscul contractului este acoperit prin constituirea unei garanții reale ce poate fi suplimentată în anumite condiții reglementate prin contract, cât și prin încheierea unei polițe de asigurare cesionată în favoarea băncii este evident că prin introducerea comisionului de risc, fără reglementarea unei obligații corelative, se creează un dezechilibru între contraprestațiile părților, contrar bunei credințe, situație ce contravine caracterului sinalagmatic al convenției de credit.

Referitor la comisionul de administrare din cele două acte adiționale, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o analiză detaliată și legală, constatând că prevederile referitoare la acest comision sunt abuzive, pe de o parte motivat de faptul că banca nu a făcut dovada informării consumatorului despre schimbarea denumirii și nici a negocierii acestui comision.

Argumentele vizând nelegala constatare a caracterului abuziv al dispozițiilor pct. 8.1, lit. a), b), c), d), e), vor fi, de asemenea, înlăturate.”

 

Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție și argumentele referitoare la ilegalitatea formulei de calcul sau variației ratei dobânzii în funcție de criterii sau indicatori ale căror valori sunt influențate sau stabilite de către bănci.

În Decizia nr. 310/2016 de la 11 februarie 2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat următoarele: „Conţinutul acestei clauze este abuziv, cu referire la sintagma „dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediile BCR”, deoarece această sintagmă nu este exprimată într-un limbaj uşor inteligibil.”

„Totodată, în analiza clauzelor contractului ce face obiectul speţei de faţă, trebuie pornit chiar de la prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2000, care, în alin. (2) arată că „în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

Sub acest aspect, trebuie observat că la art. 1 din contractul de credit nr. 11533/17 decembrie 2007 se prevede faptul că banca a acordat împrumutatului un credit în moneda Euro.

În acest sens, în opinia instanţei de recurs, este rezonabil a se interpreta că voinţa reală a părţilor a fost aceea ca partea variabilă a dobânzii, după primele 12 luni de la acordarea împrumutului, să fie indicele Euribor/Lună, cum, de altfel, a interpretat şi instanţa de apel în primul ciclu procesual.

Euribor (Euro Interbank Offered Rate) este rata de referinţă pentru piaţa monetară în Euro, fiind rata la care o bancă de prim ordin oferă altei bănci de prim ordin (cum este şi cazul în speţa de faţă) depozite în zona Euro.

Cum împrumutul a fost acordat în moneda Euro, este rezonabil a se interpreta că prin „dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediile BCR”, părţile s-au referit la indicele Euribor/Lună.

Prin urmare, nu este vorba de o modificare a clauzelor contractuale, deci de o ingerinţă în voinţa părţilor, ci de o interpretare a clauzelor contractuale, plecând de la analiza ansamblului clauzelor, dar ţinând seama şi de faptul că sintagma care se referă la partea variabilă a dobânzii, după primele 12 luni de la încheierea contractului, are caracter abuziv. 

Ca atare, instanţa de recurs a admis şi sub acest aspect recursul reclamantului-recurent, a modificat decizia recurată, a admis apelul reclamantului în sensul schimbării sentinţei şi a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 5 din contract, în sensul interpretării sintagmei „dobânda de referinţă” variabilă ca fiind indicele EURIBOR/Lună.”

În Decizia nr. 990/2014 de la 13 martie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precizat că: „Prin sentința civilă nr. 204/ C din 02 aprilie 2012, Tribunalul Brașov, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte, astfel cum a fost modificată, acțiunea formulată de reclamanții-pârâți M.A.O. și M.V. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC B.C.R. SA, a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate în pct. 5 teza finală din contractele de credit bancar din 18 iulie 2007, din 20 octombrie 2007, din 09 noiembrie 2007 și din 09 noiembrie 2007 și în pct. 9.3 din Condițiile generale de creditare, a anulat aceste clauze, a constatat că dobânda este formată din indicele Euribor + 1,2 p.p. pentru contractele de credit, ambele din data de 09 noiembrie 2007 și din indicele Euribor + 1,5 p.p. pentru contractele de credit din 18 iulie 2007 și din 20 octombrie 2007, începând cu data expirării duratei pentru care, conform pct. 5 teza I, dobânda a fost fixă, a obligat pârâta-reclamantă să comunice reclamanților graficele de rambursare conform celor stabilite prin prezenta hotărâre, a respins cererea reclamanților-pârâți privind obligarea pârâtei-reclamante la încheierea unor acte adiționale, ca nefondată și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC B.C.R. SA în contradictoriu cu reclamanții-pârâți M.A.O. și M.V., ca nefondată.

În motivare, s-a reținut că, față de lipsa unor criterii obiective de stabilire a dobânzii de referință variabilă, în esență, clauza de la pct. 5 din contract nu este definită într-un mod inteligibil pentru consumator, fiind încălcate, în acest mod, dispozițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, limbajul folosit nefiind unul ușor inteligibil, la aceeași concluzie ajungându-se și dacă se au in vedere dispozițiile art. 93 alin. (1) lit. g). din O.G. nr. 21/1992 cu privire la marja bănci, s-au mai avut în vedere și dispozițiile art. 983 C. civ. care prevăd că, în caz de dubiu, clauzele unui contract trebuie interpretate în favoarea debitorului, în speță, în favoarea împrumutatului, precum și dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, potrivit cărora, „în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

Împotriva acestei decizii, pârâta B.C.R. a formulat recurs, solicitând, în principal, admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii în tot a cererii introductive, iar, în subsidiar, admiterea cererii reconvenționale pentru ipoteza constatării de către instanță a admisibilității modificării clauzei privind dobânda, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând recursul astfel cum a fost formulat, va dispune respingerea acestuia ca nefondat ...”.

În Decizia nr. 3661/2014 de la 20 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că: „În primul rând trebuie subliniat faptul că, în ce priveşte clauza de la art. 3 lit. d) din Condiţiile speciale, sintagma „schimbări semnificative pe piaţa monetară" se încadrează, în mod clar, în prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, deoarece această formulare nu surprinde într-un limbaj clar şi uşor inteligibil, mecanismul de revizuire a ratei dobânzii, acest mecanism fiind lăsat la aprecierea unilaterală a băncii, care poate aprecia, potrivit propriilor interese, ce înseamnă schimbări semnificative pe piaţa monetară şi poate să comunice consumatorului noua rată a dobânzii fără ca acesta să se poată opune sau negocia, fiind evident că se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorilor, şi contrar cerinţelor bunei credinţe.

Este adevărat că, în principiu, chiar prin denumirea dată clauzei, părţile au înţeles ca împrumutul să se acorde cu o dobândă variabilă în timp, însă tocmai mecanismul prin care aceasta evoluează în timp, în partea variabilă, nu este exprimat într-un limbaj clar şi inteligibil, fiind, astfel, o clauză abuzivă.

Este greşită susţinerea recurentei-pârâte în sensul că instanţa putea să anuleze, în parte, clauza considerată abuzivă şi să oblige profesionistul la utilizarea unui alt indicator, deoarece, instanţa nu poate decât anula clauza sau partea din clauză care este găsită abuzivă, contractul urmând să continue doar dacă părţile acceptă acest lucru.”

„Dezechilibrul creat între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea consumatorilor, este semnificativ, deoarece, pe de o parte, lasă doar la aprecierea profesionistului stabilirea părţii variabile din dobândă, ca parte care, prin evoluţia în timp poate duce la mărirea semnificativă a costului împrumutului, iar pe de altă parte, s-a şi dovedit că interpretarea dată de către bancă acestei clauze nu a dus niciodată la micşorarea dobânzii, ci doar la mărirea ei.”

În Decizia nr. 2186/2014 din 12 iunie 2014, Secţia a II-a civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a justificat că: „instanţa de apel trebuia să aibă în vedere dacă elementele externe, indicate ca şi factor modificator al cuantumului dobânzilor şi comisioanelor, erau reglementate în mod clar, astfel încât, fiecare dintre reclamanţi să poată determina, în calitate de consumator (adică ţinând cont de faptul că el nu este un specialist), evoluţia acestui element de cost, dar şi dacă nu cumva, prin modul de formulare, evoluţia acestui component al costului era lăsată la liberul arbitru al specialistului, adică al băncii.”.

În Decizia nr. 2875/2013 de la 26 septembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat următoarele: „În discuție este ultima teză a acestei clauze care consfințește caracterul său abuziv, de vreme ce dobânda variabilă este raportată la o dobândă stabilită discreționar de către bancă și nu la indici de referință obiectivi verificabili și care să ofere părții posibilitatea de a înțelege mecanismul de formare al acestei dobânzi.”

„Interpretarea dată de către instanța de apel este în concordanță cu Legea nr. 193/2000, cât și cu Directiva nr. 93/13/CEE care conțin o listă a clauzelor care sunt considerate de drept abuzive, printre altele, fiind considerată abuzivă clauza prin care se dă posibilitatea unui furnizor de servicii să crească prețul, modificarea prețului în funcție de modificarea unei rate de pe piața financiară pe care furnizorul nu o poate controla nefiind o clauză abuzivă.

În speță, banca a exclus din mecanismul de formare al dobânzii criteriul obiectiv al pieței financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare dând posibilitatea băncii ca, indiferent de creșterea sau diminuarea indicelui EURIBOR, dobânda să nu scadă niciodată, aceasta urmând a fi adoptată prin creșterea marjei fixe, operând astfel o ajustare automată care să mențină dobânda la nivelul dorit.

Astfel, deși indicele EURIBOR a scăzut de la momentul încheierii contractului fiind de 5% în anul 2008 și ajungând la 0,6% în 2010, ratele calculate de către bancă nu au fost modificate în sensul diminuării lor astfel cum era firesc.

Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza nefiind negociată direct cu intimatul consumator, au fost încălcate principiile bunei credințe, creându-se astfel în detrimentul acestuia un semnificativ dezechilibru.”

„Este evident că s-a produs un dezechilibru contractual atâta vreme cât banca poate modifica în mod unilateral cuantumul dobânzilor sau al comisioanelor, creștere justificată prin apariția unor creșteri suplimentare pe parcursul derulării contractului, costuri care nu sunt prevăzute în contract.”

În Decizia nr. 4094/2013 de la 21 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că: „Este adevărat că, la semnarea contractului, reclamanții au recunoscut băncii dreptul de a modifica unilateral dobânda numai în raport de modificarea indicilor de referință, dar în cauză se constată că banca a interpretat această clauză contractuală numai în favoarea sa, în sensul că a modificat dobânda în funcție de indicele Libor, în sensul că nu a diminuat dobânda atunci când indicele Libor a scăzut, ci doar atunci când au fost înregistrate creșteri ale acestuia, în acest fel dobânda menținându-se constantă prin majorarea componentei fixe a dobânzii. Cum această majorare a componentei fixe nu a fost adusă la cunoștința reclamanților la momentul încheierii contractului, consumatorii nu pot fi obligați la acceptarea ei, cum corect a reținut și instanța de apel.

Componenta fixă, marja avută în vedere la data încheierii contractului, reprezintă diferența dintre dobândă și valoarea indicelui Libor, acesta din urmă fiind o valoare variabilă.

Nici invocarea de către recurentă a aplicării greșite a dispozițiilor O.U.G. nr. 174/2008 nu poate fi reținută, întrucât aceasta avea obligația să propună reclamanților încheierea actelor adiționale la contractele de credit în care să prevadă că dobânda este variabilă, exclusiv în raport de indicele Libor la 3 luni, atât în sensul creșterii, cât și al descreșterii.

Mai mult decât atât, banca avea obligația ca în temeiul art. 969 C. civ., să respecte clauzele contractuale convenite la încheierea contractului, or în cauză, pârâta a continuat să aplice și după apariția O.U.G. nr. 174/2008 o dobândă majorată, chiar dacă indicele Libor a scăzut constant.”

În Decizia nr. 3913/2013 de la 13 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat următoarele: „În discuţie este ultima teză (dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR, n. red) a acestei clauze care consfinţeşte caracterul său abuziv, de vreme ce dobânda variabilă este raportată la o dobândă stabilită discreţionar de către bancă şi nu la indici de referinţă obiectivi verificabili şi care să ofere părţii posibilitatea de a înţelege mecanismul de formare al acestei dobânzi.”

„În speţă, banca a exclus din mecanismul de formare al dobânzii criteriul obiectiv al pieţei financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare dând posibilitatea băncii ca, indiferent de creşterea sau diminuarea indicelui EURIBOR, dobânda să nu scadă niciodată, aceasta urmând a fi adoptată prin creşterea marjei fixe, operând astfel o ajustare automată care să menţină dobânda la nivelul dorit.

Astfel, deşi indicele EURIBOR a scăzut de la momentul încheierii contractului fiind de 5% în anul 2008 şi ajungând la 0,6% în 2010, ratele calculate de către bancă nu au fost modificate în sensul diminuării lor astfel cum era firesc.

Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza nefiind negociată direct cu intimatul consumator, au fost încălcate principiile bunei credinţe, creându-se astfel în detrimentul acestuia un semnificativ dezechilibru".

 „Justificările recurentei pe tot parcursul desfășurării litigiului cu privire la elementele componente ale dobânzii, la scopul pentru care au fost percepute comisioanele, destinația acestora trebuiau să se regăsească în cuprinsul contractului de credit la momentul încheierii acestuia astfel încât să ofere consumatorului toate informațiile necesare în raport de care să încheie sau nu contractul respectiv. ".

„Interpretarea dată de către instanţa de apel este în concordanţă cu Legea nr. 193/2000, cât şi cu Directiva 93/13/CEE care conţin o listă a clauzelor care sunt considerate de drept abuzive, printre altele, fiind considerată abuzivă clauza prin care se dă posibilitatea unui furnizor de servicii să crească preţul, modificarea preţului în funcţie de modificarea unei rate de pe piaţa financiară pe care furnizorul nu o poate controla nefiind o clauză abuzivă.

Este evident că s-a produs un dezechilibru contractual atâta vreme cât banca poate modifica în mod unilateral cuantumul dobânzilor sau al comisioanelor, creştere justificată prin apariţia unor creşteri suplimentare pe parcursul derulării contractului, costuri care nu sunt prevăzute în contract".

În Decizia nr. 1724/2016 de la 19 octombrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că: „Este știut că, în principiu, furnizorul de servicii bancare are posibilitatea oferită de lege de a modifica rata dobânzii în mod unilateral fără ca prin aceasta să se atragă caracterul abuziv al unei astfel de clauze, dar art. 1, lit. a) din anexa la Legea nr. 193/2000 condiționează această operațiune de existența unui motiv întemeiat prevăzut în contract și de informarea imediată a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.

Or, din modul în care a fost formulată această clauză, ce dă dreptul profesionistului de a modifica unilateral rata dobânzii curente, se poate constata că nu se dă ca reper vreun indicator concret la care părțile, sau instanța, în eventualitatea unui litigiu, să se poată raporta, ceea ce denotă că o astfel de reglementare poate fi interpretată doar în favoarea băncii, fără ca cealaltă parte să aibă posibilitatea de a aprecia asupra acesteia astfel încât să considere că schimbările intervenite pe piața financiară sunt semnificative și îndreptățesc activarea clauzei.

La momentul perfectării contractului, clauza trebuie să fie previzibilă, astfel încât consumatorul să fie în posesia tuturor informațiilor și să știe că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi modificată.

Astfel, se constată că instanța de apel a reținut în mod corect că, sintagma "schimbări semnificative pe piața monetară" nu este clară și precisă, dând posibilitatea băncii să modifice clauzele contractului de împrumut bancar, doar în funcție de interesele sale, fără să negocieze cu împrumutații, aceștia din urmă neavând posibilitatea de a cunoaște, încă de la încheierea contractului, faptul că, dacă va interveni o anumită schimbare pe piața financiara, (care nu este clar descrisă) vor fi nevoiți să plătească o dobândă mai mare.”

 

 

În concluzie:

În situația în care:

(a) ați avut un credit pe care l-ați achitat și vreți să recuperați sumele încasate în temeiul clauzelor abuzive (în medie 50-80% din sumele achitate) sau

(b) aveți un credit în derulare și vreți să recuperați sumele încasate în temeiul clauzelor abuzive sau

(c) nu vă mai permiteți achitarea ratelor lunare sau

(d) înregistrați întârzieri la plata ratelor lunare sau

(e) sunteți somați să achitați sumele datorate sau

(f) sunteți amenințați cu executarea silită sau

(g) a fost declarată scadența anticipată a creditului sau

(h) au fost sau urmează să fie demarate proceduri de executare silită sau

(i au fost blocate conturile sau

(j) au fost înființate popriri asupra veniturilor personale și/sau ale codebitorilor/coplătitorilor sau

(k) executorul judecătoresc vă amenință cu executarea silită a casei, a mașinii și/sau a altor bunuri mobiliare și/sau imobiliare sau

(l) ați primit de la executor unul sau mai multe acte de executare sau

(m) doriți să suspendați procedurile de executare silită sau 

(n) mașina, casa, terenul sau alte bunuri mobiliare sau imobiliare au fost executate silit prin licitație publică sau

(o) ați fost obligat să vindeți bunurile mobile sau imobile pentru achitarea ratelor lunare restante sau a creditului sau

(p) a fost cesionată creanța sau

(r) v-a contactat o societate care recuperează creanțe sau 

(s) recuperatorii de creanțe vă hărțuiesc telefonic sau prin alte modalități sau

(ș) nu vreți să vă mai contacteze recuperatorii de creanțe sau   

(t) vreți să înțelegeți procedura de executare sau

(ț) dreptul de a cere executarea silită s-a prescris (au trecut mai mult de 3 ani de la data ultimei plăți și în acest interval de timp creditorul nu a demarat proceduri de executare silită) sau

(u) valoarea datoriei executată silit e nejustificat de mare sau

(v) în procedura de executare creditorul a încasat penalități sau dobânzi penalizatoare sau

(s) garanția imobiliară a fost subevaluată sau

(y) doriți să suspendați evacuarea din imobil sau 

(z) apăreți cu întârzieri în Biroul de credite și/sau Centrala riscurilor de credit, 

atunci contactați-ne acum la numărul de telefon 0746812215 pentru a vă informa în mod GRATUIT, CORECT, COMPLET ȘI PRECIS.

 

(6) Actele de executare silită pot fi anulate și dacă nu ați formulat contestație la executare în termenul de 15 zile de la data comunicării de către executor a somației sau a înștiințării privind înființarea popririi sau a ultimului act de executare sau de la data efectuării primei rețineri din venituri, aceasta întrucât puteți obține același rezultat pe calea unei acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței unui drept al cărei termen de formulare e imprescriptibil.

În această situație, temeiul legal pentru întoarcerea executării silite prin anularea actelor de executare și restituirea sumelor încasate nelegal este:

(a) art. 1254 din Noul Cod civil stipulează că dacă un contract este desființat parțial în sensul că o parte din clauzele contractului sunt ilegale, atunci toate actele subsecvente vor fi desființate (Desființarea contractului și a actelor subsecvente „(1) Contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat.(2) Desființarea contractului atrage, în condițiile legii, și desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui.”).

(b) Art. 643 din Codul de procedură civilă stipulează că „Dacă s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept, dacă prin lege nu se prevede altfel. În acest caz, sunt aplicabile dispozițiile privitoare la întoarcerea executării.”.

(c) Art. 723, alin. (1) din Codul de procedură civilă stipulează că, dacă contractul de credit este desființat în întregime sau parțial, atunci se impune restabilirea situației anterioare demarării procedurilor de executare silită („(1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.”).

(d) Art. 1517 din Noul Cod civil stipulează că „O parte nu poate invoca neexecutarea obligațiilor celeilalte părți în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acțiune sau omisiune.”.

(e) În temeiul deciziei CJUE din cauza C‑75/19 nulitatea clauzelor abuzive și a actelor de executare silită poate fi constatată și pe calea contestației la executare, chiar dacă termenul de formulare a contestației a fost depășit. Reiterez în acest sens considerentul de la pct 34 din cauza C-75/19:

„ Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme de drept național în temeiul căreia un consumator care a încheiat un contract de credit cu o instituție de credit și împotriva căruia acest profesionist a început o procedură de executare silită este decăzut din dreptul de a invoca existența unor clauze abuzive pentru a contesta procedura menționată după expirarea unui termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar dacă acest consumator are la dispoziție, în temeiul dreptului național, o acțiune în justiție în scopul constatării existenței unor clauze abuzive a cărei introducere nu este supusă niciunui termen, dar a cărei soluție nu produce efecte asupra celei care rezultă din procedura de executare silită și care îi poate fi impusă consumatorului înainte de soluționarea acțiunii în constatarea existenței unor clauze abuzive.”

(f) Referitor la anularea actelor de executare pe calea oricărui tip de acțiune, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C 415/11, Hotărârea Aziz, pct. 62 cu trimitere la Hotărârea Banco Español de Crédito, punctul 55 a arătat că: “specificitatea procedurilor jurisdicționale care se desfășoară în cadrul dreptului național între vânzători sau furnizori și consumatori nu poate constitui un element de natură să afecteze protecția juridică de care trebuie să beneficieze aceștia din urmă în temeiul dispozițiilor acestei directive [directiva 93/13/CEE]”. Prin urmare, deoarece actele de executare au fost întocmite în temeiul unor clauze ilegale care încalcă prevederile Legii 193/2000, respectiv pe cele ale directivei 93/13/CEE, atunci instanța națională nu poate admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind nulitatea actelor de executare care au la bază clauze contractuale ilegale în temeiul Legii 193/2000, aceasta întrucât specificitatea procedurilor jurisdicționale care se desfășoară în cadrul dreptului național între vânzători sau furnizori și apelanți nu poate constitui un element de natură să afecteze protecția juridică de care trebuie să beneficieze aceștia din urmă în temeiul dispozițiilor directivei 93/13/CEE. Altfel spus, în situația în care instanța de judecată va constata că nulitatea actelor de executare întocmite în temeiul clauzelor abuzive din perspectiva Legii 193/2000 nu poate fi admisă pe calea prezentei acțiuni, atunci, deși sunt abuzive în temeiul  Legii 193/2000, respectivele clauze ar produce efecte în raport cu apelanții prin efectele actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc, motiv pentru care ar fi afectată protecția juridică de care consumatorii trebuie să beneficieze în temeiul dispozițiilor directivei 93/13/CEE, iar instanța de judecată în mod nelegal ar încălca jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene invocată mai sus.

 

(7) Instanțele de judecată naționale au OBLIGAȚIA să suspende executarea silită pe durata derulării procesului privind clauzele abuzive în temeiul ordonanței CJUE din cauza C‑75/19 formulate împotriva BNP Paribas Personal Finance Paris SA Sucursala București și Secapital Sàrl. Potrivit considerentului CJUE de la pct. 28, „menținerea efectului util al Directivei 93/13 se opune unei reglementări naționale care permite emiterea unei ordonanțe de plată împotriva unui consumator fără ca acesta să fie în măsură să beneficieze în cursul procedurii de garanția că un control al inexistenței unei clauze abuzive în contractul în cauză va fi efectuat de către o instanță”. Astfel, deoarece consumatorul are dreptul ca, anterior emiterii ordonanței de plată împotriva acestuia, să beneficieze de controlul inexistenței clauzelor abuzive în contractul de credit, atunci în mod evident și implicit instanța de judecată națională are obligația să suspende executarea silită pe parcursul judecării procesului privind existența clauzelor abuzive din contractul de credit.

„28 În această privință, este necesar să se arate că menținerea efectului util al Directivei 93/13 se opune unei reglementări naționale care permite emiterea unei ordonanțe de plată împotriva unui consumator fără ca acesta să fie în măsură să beneficieze în cursul procedurii de garanția că un control al inexistenței unei clauze abuzive în contractul în cauză va fi efectuat de către o instanță (Hotărârea din 20 septembrie 2018, EOS KSI Slovensko, C‑448/17, EU:C:2018:745, punctul 49 și jurisprudența citată).”

În plus, obligația de suspendare a executării silite pe parcursul judecării procesului privind existența clauzelor abuzive din contractul de credit rezultă fără dubii din considerentul CJUE de la pct. 32 din aceeași cauză potrivit căruia, în situația în care procedura de executare silită nu ar fi suspendată pe durata derulării procedului privind existența clauzelor abuzive, atunci consumatorul nu va beneficia decât de o protecție a posteriori de natură financiară, care s‑ar dovedi incompletă și insuficientă și nu ar constitui un mijloc nici adecvat, nici eficient pentru a preveni utilizarea acestor clauze în continuare, contrar prevederilor articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 martie 2013, Aziz, C‑415/11, EU:C:2013:164, punctul 60).” În această situație ar exista riscul finalizării procedurilor de executare anterior soluționării acțiunii privind clauzele abuzive, situație contrară scopului și efectului util al Directivei 93/13. Reiterez în acest sens considerentele CJUE de la pct. 32 din Cauza menționată:

 „În această privință, în ipoteza în care procedura de executare silită ia sfârșit înaintea pronunțării deciziei instanței de fond prin care se declară caracterul abuziv al clauzei contractuale aflate la originea acestei executări silite și, în consecință, nulitatea acestei proceduri, această decizie nu ar permite să i se asigure consumatorului respectiv decât o protecție a posteriori de natură financiară, care s‑ar dovedi incompletă și insuficientă și nu ar constitui un mijloc nici adecvat, nici eficient pentru a preveni utilizarea acestor clauze în continuare, contrar prevederilor articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 martie 2013, Aziz, C‑415/11, EU:C:2013:164, punctul 60).”

Contactați-ne acum la numărul de telefon 0746812215 pentru a vă informa în mod GRATUIT, CORECT, COMPLET ȘI PRECIS.
 
Cuvinte cheie: DEBT COLLECTION AGENCY, inghetare curs, avocat clauze, intrum, clauze contractuale abuzive, NEXT CAPITAL, biroul de credite, litigii bancare, suspendare poprire, recuperarea creantelor, comision ilegal, perimare executare, comision de administrare, SECAPITAL, comision de acordare, anularea executarii, plata ratelor, comision de risc, SUPORT COLECT, comisioane abuzive, ULTIMO PORTFOLIO, GLASRO, GETBACK, INKASO, poprire pe cont, somatie imobiliara, silite imobiliare, firma recuperari, clauze abuzive volksbank, COFACE, ASSET PORTFOLIO, evacuare silita, silita autoturism, instiintare poprire, EOS KSI, silita apartament, executare banca, kruk, contestatie executare, investcapital, taxa contestatie, riscul valutar, CEE COLLECT, credite restante, suspendare executare, licitatie executare, clauze abuzive BCR, executare silită, comision de gestiune, RECOVERY SOLUTIONS, silita banca, somatie executare, CREDIT PLUS, clauze abuzive banca romaneasca, poprire salariu, avocat clauze abuzive, clauze abuzive banci, OTP FACTORING, incetare executare, clauze abuzive Raiffeisen, clauze abuzive Bancpost, vanzare executare, evacuare executare, prescriere datorie, comision de analiza, DDM INVEST, acte de executare, cheltuieli de executare, imobile executare, executare poprire, cautiune executare, COLECTARE RECUPERARE, dobanda imprumut ilegala, cauzate de Alpha, prejudicii BRD, restituire clauze abuzive, prejudicii clauze nelegale, cauzate de carpatica, credit clauze abuzive, dobanzi calculate abuziv, suspendare contestatie, prejudicii Banca Transilvania, imprumut clauze abuzive, bcr executare, cauzate de BCR, cauzate de garanti, schimb valutar ilegal, silita credit, cauzate de credit, silita BRD, clauze abuzive imprumut, clauze ilegale OTP, dobanzi abuzive, clauze ilegale Unicredit, dobanda platita ilegal, clauze abuzive Citi, comision platit nedatorat, executare bcr, dobanda ilegala, litigii clauze abuzive, clauze ilegale Alpha, cauzate de imprumut, clauze ilegale BCR, silite executori, dobanda nelegala, dobanda calculata abuziv, dobanda penalizatoare contract de credit, clauze abuzive BRD, litigii clauze nelegale, prejudicii clauze ilegale, clauze abuzive contract de credit, prejudicii clauze abuzive, anulare clauze nelegale, cauzate de First, cauzate de bancpost, clauze ilegale credit europe, IFN clauze nelegale, clauze ilegale Raiffeisen, clauze ilegale Bancpost, credit dobanda penalizatoare, prejudicii First, curs de schimb ilegal, dobanda penalizatoare contract de imprumut, comisioane incasate ilegal, restituire clauze ilegale, silita OTP, prejudicii contract de imprumut, clauze abuzive IFN, clauze ilegale BRD, comisioane platite ilegal, clauze ilegale credit agricole, contestatie banca, clauze ilegale RBS, clauze ilegale contract de credit, anulare clauze abuzive, etapele executarii, comisioane incasate nelegale, inghetarea cursului de schimb, dobanda incasata ilegal, clauze ilegale banci, cauzate de contract de credit, clauze ilegale citi, prejudicii banci, dobanda calculata ilegal, clauze ilegale credit, cauzate de banci, dobânda penalizatoare IFN, clauze abuzive Garanti, comision platit abuziv, prejudicii BCR, prejudicii CEC, clauze abuzive credit europe, silita licitatie, clauze ilegale Intesa, dobanzi calculate nelegal, clauze abuzive Carpatica, cauzate de volksbank, cauzate de Piraeus, prejudicii citi, clauze ilegale contract de imprumut, clauze ilegale carpatica, schimb valutar abuziv, clauze ilegale Banca Romaneasca, recuperare clauze ilegale, clauze abuzive intesa, comisioane platite nedatorat, clauze abuzive Banca Transilvania, cauzate de contract de imprumut, silita locuinta, prejudicii volksbank, clauze bancare abuzive, prejudicii Unicredit, cauzate de banca romaneasca, credit dobanda nelegala, cauzate de intesa, credit dobanda ilegala, prejudicii imprumut, clauze abuzive First, credit clauze ilegale, prejudicii Carpatica, prejudicii Bancpost, clauze contractuale nelegale, prejudicii Banca Romaneasca, silita teren, dobanda credit abuziva, clauze ilegale Garanti, clauze abuzive Piraeus, avocat clauze ilegale, clauze abuzive contract de imprumut, dobanda incasata nelegal, imprumut clauze nelegale, comision nelegal, prejudicii Credit Europe, curs de schimb abuziv, silita imobil, prejudicii Garanti, prescriere imprumut, clauze ilegale volksbank, cauzate de IFN, dobanda platita nelegal, comision incasat abuziv, prejudicii credit, comision de intocmire, credit dobanda abuziva, dobanda imprumut nelegala, comision abuziv, dobanda abuziva, clauze abuzive OTP, comisioane platite abuziv, clauze ilegale imprumut, clauze abuzive credit agricole, dobanda platita abuziv, clauze abuzive credit, prejudicii Raiffeisen, dobanda credit ilegala, IFN clauze abuzive, cauzate de RBS, imprumut clauze ilegale, prejudicii IFN, avocat clauze nelegale, clauze abuzive Alpha, clauze ilegale CEC, prejudicii Alpha, dobanda penalizatoare credit, clauze abuzive CEC, dobanda credit nelegala, dobanda imprumut abuziva, anulare clauze ilegale, dobanda penalizatoare banca, comisioane ilegale, cauzate de Banca Transilvania, recuperarea prejudiciilor, dobanzi nelegale, clauze abuzive RBS, cauzate de credit agricole, clauze ilegale First, prejudicii OTP, clauze abuzive Unicredit, comisioane nelegale, prejudicii Piraeus, cauzate de OTP, silita BCR, comision incasat nelegal, clauze bancare nelegale, prejudicii RBS, comisioane incasate abuziv, clauze contractuale ilegale, dobanda penalizatoare imprumut, cauzate de BRD, cauzate decredit europe, prejudicii Intesa, comision incasat ilegal, cauzate de CEC, clauze bancare ilegale, clauze ilegale IFN, IFN clauze ilegale, prejudicii contract de credit, clauze ilegale Banca Transilvania, cauzate de citi, cauzate de Unicredit, recuperare clauze abuzive, dobanzi calculate ilegal, prejudicii Credit Agricole, credit clauze nelegale, litigii clauze ilegale, dobanda incasata abuziv, clauze ilegale Piraeus, comision platit ilegal, dobanzi ilegale, dobanda calculata nelegal, cauzate de Raiffeisen, proceduri executare, comision de urmarire riscuri