Procesele pe care le-am câștigat definitiv și irevocabil și argumentele Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la ilegalitatea comisioanelor și a clauzelor privind variația ratei dobânzii

(1) Procesele pe care le-am câștigat definitiv și irevocabil până la acest moment.
(2) Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție și argumentele referitoare la ilegalitatea comisioanelor.
(3) Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție și argumentele referitoare la ilegalitatea formulei de calcul privind variația ratei dobânzii.

Observație: din cele aproximativ 110 procese demarate începând cu anul 2015 până în prezent (20.04.2020) primele 16 procese finalizate au fost toate câștigate, iar restul sunt în stare de judecată, mai puțin două procese care vor fi repuse pe rol. S-au recuperat în medie cca. 50-80% din sumele achitate pe durata derulării contractelor, clauzele abuzive și actele de executare au fost anulate și multe altele. 

Contactați-ne acum la numărul de telefon 0746812215 pentru a vă informa în mod GRATUIT, CORECT, COMPLET ȘI PRECIS.

(1) Procesele pe care le-am câștigat definitiv și irevocabil până la acest moment.

1. Dosarul nr. 16095/211/2015

Contestație la executare. Credit pe 15 ani cu ipotecă, S.C. Banca Comercială Română S.A. (BCR), Cluj, cesionat după 7 ani la S.C. Suport Colect S.R.L.

În acest dosar au fost anulate clauzele abuzive privind formula de calcul a dobânzii, comisioanele de acordare a creditului și de administrare, dobânda a scăzut de la 7,25% la 1,9%, actele de executare silită au fost anulate, iar în primii 7 ani de creditare din 15 s-a constatat că datoria a fost în întregime achitată și s-a dispus restituirea către împrumutat a 36,81% din valoarea creditului. 

În curând vom recupera dobânda legală și inflația aferentă sumelor restituite (27% din valoarea creditului), vor fi anulate informațiile negative din Biroul de credite, se va constata că scadența anticipată a creditului a fost declarată în mod ilegal și vor fi restituite toate sumele încasate de cesionar și dobânda legală și inflația aferente în sumă totală de 171,06% din valoarea creditului. De asemenea, va fi corectată și eroarea instanței de judecată care, deși a anulat clauza privind raportarea la ”dobânda de referință variabilă a băncii”, totuși a constatat că dobânda variază în funcție de EURIBOR, motiv pentru care se va constata că rata dobânzii pe durata derulării contractului este egală cu marja de 1,9%. 

În concluzie: în primii 7 ani de creditare din 15 BCR și cesionarul au cauzat prejudicii totale de 222,27% din valoarea creditului, din care 36,81% din valoarea creditului au fost deja recuperate, iar diferența va fi recuperată cu ușurință și cu șanse de succes de 100%.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/11

 

2. Dosarul nr. 4292/202/2015

Credit cu ipotecă pe 25 de ani, S.C. Banca Comercială Română S.A. (BCR), Călărași. 

În acest dosar au fost anulate clauzele abuzive privind formula de calcul a dobânzii, comisioanele de acordare a creditului, de administrare și de rambursare anticipată, dobânda a scăzut de la 7,4% la sub 1,3%, s-a dispus restituirea către împrumutați a 47,81% din sumele pe care le-au achitat pe perioada derulării contractului (61,98% din valoarea creditului).  

În curând va fi restituită și dobânda legală și inflația de 24,72% din sumele achitate (31,59% din valoarea creditului).

În concluzie: prejudiciile cauzate împrumutaților sunt de 72,53% din sumele pe care le-au achitat pe durata derulării contractului (93,57% din valoarea creditului), din care au fost deja recuperate 47,81% din sumele achitate pe durata derulării contractului (61,98% din valoarea creditului), iar diferența va fi recuperată cu ușurință și cu șanse de succes de 100%.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/12

 

3. Dosarul nr. 8876/301/2016

Contestație la executare. Credit cu ipotecă pe 25 de ani, S.C. BRD Groupe Societe Generale S.A., București.

În acest dosar au fost anulate actele de executare și clauzele abuzive privind comisioanele de întocmire dosar, de gestiune a creditului și de rambursare anticipată, iar pentru primii 6 ani de creditare din 25 împrumutații au recuperat echivalentul a 10,82% din valoarea creditului.

În curând, pe calea dosarului nr. 22751/301/2019 va fi recuperată și dobânda legală și inflația de 8,87% din valoarea creditului, iar pe calea dosarului nr. 22329/301/2018 va fi recuperată contravaloarea garanției imobiliară adjudecată la licitație, echivalentul a 72,01% din valoarea creditului. Pe lângă aceste sume vor mai fi obținute daunele morale, alte prejudicii cauzate și daunele privind onoarea.

În concluzie: pentru primii 6 ani de creditare din 25 prejudiciile cauzate de BRD se ridică la 91,70% din valoarea creditului, din care 10,82% din valoarea creditului au fost deja recuperate, iar diferența va fi recuperată cu ușurință și cu șanse de succes de 100%.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/13

 

4. Dosarul nr. 12762/193/2015

Credit cu ipotecă pe 27 de ani, S.C. OTP Bank România S.A., Botoșani.

În acest dosar au fost anulate clauzele abuzive privind comisionul de acordare a creditului, privind formula de calcul a dobânzii și dreptul băncii de a modifica rata dobânzii în funcție de politica băncii, de costurile de finanțare ale băncii și/sau de evoluția pieței financiar-bancare și clauza privind completarea contractului cu anexa numită „Condițiile Generale de Afaceri ale Băncii”. 

În concluzie: pe durata derulării contractului OTP a perceput rate lunare cu 59,83% mai mari comparativ cu situația în care contractul nu ar fi conținut clauze abuzive.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/14

 

5. Dosarul nr. 16581/193/2015

Contestație la executare. Credit cu ipotecă pe 27 de ani, S.C. OTP Bank România S.A. cesionat către S.C. OTP FAKTORING ZRT, Botoșani. 

În acest dosar este vorba despre același împrumutat arătat în dosarul de mai sus (dosar nr. 12762/193/2015), însă de data aceasta împrumutatul a obținut anularea procedurilor de executare silită demarate în mod ilegal de cesionarul OTP FAKTORING ZRT.

În concluzie: actele de executare au fost anulate.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/15

 

6. Dosarul nr. 5804/202/2015

Credit cu ipotecă pe 25 de ani, S.C. Banca Comercială Română S.A. (BCR), Călărași.

În acest dosar au fost anulate clauzele abuzive privind formula de calcul a dobânzii, privind comisioanele de acordare și de administrare a creditului, dobânda a scăzut de la cca. 7,4% la 1,5%, s-a dispus restituirea către împrumutați a 60,35% din sumele pe care le-au achitat pe perioada derulării contractului (49,93% din valoarea creditului).

În curând va fi recuperată și dobânda legală și inflația de 44,60% din sumele achitate (36,9% din valoarea creditului).

În concluzie: pentru primii 7 ani de creditare din 25 prejudiciile cauzate de BCR sunt egale cu cel puțin 104,95% din sumele achitate pe durata derulării contractului, dintre care 60,35% din sumele achitate pe durata derulării contractului au fost deja recuperate, iar diferența va fi recuperată cu ușurință și cu șanse de succes de 100%.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/16

 

7. Dosarul nr. 2487/200/2017

Credit fără ipotecă pe 10 ani, 15000 eur, S.C. Banca Comercială Română S.A. (BCR) cesionat după 38 de luni către Kruk, Buzău. 

În acest dosar au fost anulate clauzele abuzive privind comisioanele de acordare, de administrare și de urmărire riscuri și s-a dispus restituirea către împrumutați a 24,04% din valoarea creditului, dobânda legală inclusă. Pe calea dosarului nr. 6595/200/2019 s-a dispus și restituirea inflației aferentă clauzelor abuzive de 6,76% din valoarea creditului.

În concluzie: în doar 38 de luni din 120 BCR a cauzat împrumutatului prejudicii de 30,80% din valoarea creditului, acestea fiind recuperate.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/17

 

8. Dosarul nr. 30248/301/2017

Credit S.C. Piraeus Bank S.A. (actuala S.C. First Bank S.A.), București. 

În acest dosar au fost anulate clauzele abuzive privind comisionul de acordare credit și modul de stabilire a ratei dobânzii, mai precis clauzele referitoare la raportarea ratei dobânzii variabile la”costul rezervelor minime obligatorii” și la dreptul băncii de a decide dacă va modifica rata dobânzii, în orice moment, conform deciziei sale. Banca a fost obligată să restituie sumele încasate în mod nelegal.

Pe lângă sumele recuperate vor mai fi obținute dobânda legală și inflația aferente sumelor încasate de bancă în mod nelegal.

În concluzie: clauzele abuzive privind comisionul de acordare credit și modul de stabilire a ratei dobânzii au fost anulate, iar dobânda legală, inflația și cheltuielile de judecată vor fi recuperate cu ușurință și cu șanse de succes de 100%.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/18

 

9. Dosarul nr. 1936/200/2017

Credit S.C. Piraeus Bank S.A. (actuala S.C. First Bank S.A.), Buzău.

Datorită existenței clauzei abuzive privind comisionul de acordare credit în sumă de 5% din valoarea creditului, împrumutatul a acționat în instanță banca, a câștigat (dosar nr. 38115/299/2014) și comisionul a fost restituit împreună cu dobânda legală în sumă de 76,64% din valoarea comisionului de acordare (3,83% din valoarea creditului). Ulterior, pe calea dosarului nr. 6406/200/2019 a fost restituită și inflația aferentă comisionului de acordare în sumă de 49,53% din valoarea comisionului de acordare (1,9% din valoarea creditului)  Dacă în contract nu ar fi existat clauza privind comisionul de acordare, valoarea creditului ar fi fost mai mică și implicit, dobânda percepută de bancă pe durata derulării contractului ar fi fost mai mică. Din acest motiv, pe calea dosarului nr. 1936/200/2017 împrumutatul a obținut și restituirea sumelor plătite suplimentar pe durata derulării contractului cu titlu de dobândă în sumă de 154,32% din valoarea comisionului de acordare (7,72% din valoarea creditului). Dobânda legală și inflația aferente sumelor restituite cu titlu de dobândă plătită nedatorat sunt de 109,14% din valoarea comisionului de acordare (5,46% din valoarea creditului).

În concluzie: doar percepând un comision de acordare de 5% din valoarea creditului banca a cauzat împrumutatului prejudicii de 23,91% din valoarea creditului, toate fiind recuperate.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/19

 

10. Dosarul nr. 874/200/2018

Credit S.C. Piraeus Bank S.A. (actuala S.C. First Bank S.A.), Buzău.

Datorită existenței în contract a clauzei abuzive privind comisionul de acordare credit în sumă de 5% din valoarea creditului, împrumutatul a acționat în instanță banca, a câștigat (dosar nr. 38115/299/2014) și comisionul a fost restituit împreună cu dobânda legală în sumă de 73,76% din valoarea comisionului de acordare (3,69% din valoarea creditului). Ulterior, pe calea dosarului nr. 6449/200/2019 a fost restituită și inflația aferentă comisionului de acordare în sumă de 33,45% din valoarea comisionului de acordare (1,67% din valoarea creditului). Dacă în contract nu ar fi existat clauza privind comisionul de acordare, valoarea creditului ar fi fost mai mică și implicit, dobânda percepută de bancă pe durata derulării contractului ar fi fost mai mică. Din acest motiv, pe calea dosarului nr. 874/200/2018 împrumutatul a obținut și restituirea sumelor plătite suplimentar pe durata derulării contractului cu titlu de dobândă în sumă de 159,05% din valoarea comisionului de acordare (7,56% din valoarea creditului). Dobânda legală și inflația aferente sumelor restituite sunt de 107,21% din valoarea comisionului de acordare (5,11% din valoarea creditului).

În concluzie: doar percepând un comision de acordare de 5% din valoarea creditului banca a cauzat împrumutatului prejudicii de 23,03% din valoarea creditului, toate fiind recuperate.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/20

 

11. Dosarul nr. 4233/200/2017

Credit fără ipotecă, S.C. Banca Comercială Română S.A., Buzău.

În acest dosar au fost anulate clauzele abuzive privind modul de stabilire a ratei dobânzii în funcție de un indicator neverificabil și ale cărui valori sunt influențate de BCR și clauzele privind perceperea comisioanelor de acordare și de administrare lunară. 

Judecătoria Buzău a respins cererea, însă prin hotărârea Tribunalului Buzău și cea a Curții de Apel Ploiești s-au admis toate capetele de cerere și s-a dispus restituirea sumelor încasate în mod ilegal de BCR pe durata derulării contractului în temeiul clauzelor abuzive, plus dobânda legală aferentă. Pe calea dosarului nr. 6595/200/2019 a fost restituită și inflația aferentă sumelor încasate abuziv de către bancă pe durata derulării contractului.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/21.

 

12. Dosarul nr. 7012/279/2018 și dosarul nr. 7416/279/2018

Contestație la executare. Credit fără ipotecă încheiat în anul 2008 cu S.C. BRD FInance IFN S.A., Piatra Neamț.

În acest dosar creanța a fost cesionată de S.C. BRD FInance IFN S.A. către S.C. Top Factoring S.R.L., apoi către S.C. Glasro Holdings LTD, apoi către S.C. Intrum Debt Finance AG.  

Deoarece dreptul S.C. Intrum Debt Finance AG de a cere executarea silită s-a prescris cu mult timp înainte de a întocmi actele de executare, instanța a dispus suspendarea executării silite pe durata derulării procesului și anularea actelor de executare. DIn acest motiv sumele încasate de executorul judecătoresc vor fi restituite.

În curând, cu ușurință și cu șanse de succes de 100% vor fi recuperate și cheltuielile de judecată pe durata derulării procesului.

În concluzie: procedurile de executare au fost suspendate, contestația la executare a fost admisă și toate actele de executare au fost anulate.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/22

 

13. Dosar nr. 3693/200/2015

Prescrierea dreptului de a cere executarea silită, anularea actelor de executare. Secapital SaRL, Kruk România. Buzău.

În acest dosar dreptul de a cere executarea silită s-a prescris anterior întocmirii actelor de executare, motiv pentru care instanța de judecată a admis cererea de constatare a împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, iar actele de executare silită au fost anulate. Din acest motiv sumele încasate în mod nelegal de executorul judecătoresc vor fi restituite.

În curând, cu ușurință și cu șanse de succes de 100% vor fi recuperate și cheltuielile de judecată pe durata derulării procesului, sumele încasate de executor vor fi restituite și celelalte prejudicii ale împrumutatului vor fi reparate.

În concluzie: actele de executare au fost anulate, iar sumele încasate în mod nelegal de executorul judecătoresc vor fi restituite.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/23

 

14. Dosar nr. 149/329/2016*

Credit S.C. Bancpost S.A. (actuala S.C. Banca Transilvania S.A.) și ERB NEW EUROPE FUNDING II B.V. (fosta EFG NEW EUROPE FUNDING II B.V.). Teleorman.

În acest dosar a fost anulată clauza abuzivă care stipulează că rata dobânzii după primele 12 luni de creditare este egală cu ”dobânda indexabilă”, respectiv s-a constatat caracterul abuziv al clauzei privind modul de stabilire a ratei dobânzii în funcție de un indicator neverificabil și ale cărui valori sunt influențate de bancă. Astfel, creditul a rămas cu dobândă 0%.

Judecătoria Turnu Măgurele a respins cererea de chemare în judecată, însă prin hotărârea Tribunalului Teleorman s-a admis cererea privind raportarea ratei dobânzii la ”dobânda indexabilă”, motiv pentru care banca a fost obligată să restituie toate sumele cu titlu de dobândă plătite în mod nedatorat de împrumutat pe durata derulării contractului, exceptând primul an de creditare.

În concluzie: rata dobânzii după primul an este 0%iar creditorul a fost obligat să restituie sumele încasate în mod nelegal cu titlu de dobândă.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/24

 

15. Dosar nr. 354/202/2016

Credit fără ipotecă pe 10 ani, S.C. Banca Comercială Română S.A., Călărași.

În acest dosar au fost anulate clauzele abuzive privind comisioanele de acordare a creditului și de urmărire riscuri, a fost anulată clauza privind modul de calcul al ratei dobânzii prin raportare la un indicator influențat de bancă și numit de aceasta ”dobânda de referință revizuibila semestrial”, s-a constatat că dobânda după primul an de creditare nu trebuia să fie peste  10% pe an, ci 1,5% pe an, s-a dispus restituirea către împrumutați a sumelor plătite în mod nedatorat

În curând va fi recuperată și dobânda legală și inflația.

În concluzie: rata dobânzii după primul an de creditare a scăzut de la peste 10% pe an la 1,5% pe an, iar banca a fost obligată să restituie sumele încasate în mod nelegal.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/25

 

16. Dosar nr. 2627/279/2016

Contestație la executare. Credit fără ipotecă pe 10 ani, S.C. Alpha Bank România S.A., Ultimo Portfolio Investment S.A., Neamț.

În acest dosar este vorba despre o contestație la executare în care împrumutatul a obținut anularea actelor de executare silită demarate în mod ilegal împotriva acestuia și implicit, restituirea sumelor poprite de executorul judecătoresc.

În concluzie: actele de executare au fost anulate, iar executorul judecătoresc a fost obligat să restituie sumele încasate în mod nelegal.

Mai multe detalii despre acest dosar vedeți aici: https://www.creditzero.ro/page/26

 

(2) Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție și argumentele referitoare la ilegalitatea comisioanelor de acordare, de administrare, de gestiune, de întocmire dosar și de risc existente în contractele de credit, respectiv a comisioanelor referitor la care băncile nu au menționat în contract în mod clar, corect și precis care sunt serviciile prestate împrumutaților în schimbul perceperii lor.

Contactați-ne acum la numărul de telefon 0746812215 pentru a vă informa în mod GRATUIT, CORECT, COMPLET ȘI PRECIS.

În Decizia nr. 310/2016 de la 11 februarie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat următoarele: „din simpla observare a clauzei respective rezultă că în cuprinsul ei nu se enumeră prestaţiile efective în schimbul cărora s-a perceput acest comision, această enumerare reprezentând o cerinţă esenţială a contractelor de împrumut bancar, lipsa contraprestaţiilor fiind de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea reclamantului.

Chiar dacă prin O.U.G. nr. 50/2010 s-a permis băncilor posibilitatea de a percepe un comision de ..., aceasta nu înseamnă că în cazul fiecărui contract nu trebuie să se arate care sunt contraprestaţiile efective în baza cărora se percepe acest comision, lipsa acestora echivalând cu redactarea clauzelor într-un limbaj care nu este uşor inteligibil, ... astfel încât se poate vorbi despre reaua credinţă a băncii în ce priveşte includerea acestei clauze în contract, rezultând că instanţa de apel, în mod nelegal, nu a reţinut caracterul abuziv al acestei clauze”.

În Decizia nr. 3661/2014 de la 20 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: „Recurenta-pârâtă a încercat să justifice în ce ar consta contraprestaţia sa legată de perceperea acestui comision, însă, aceasta nu a reuşit să clarifice de ce costurile legate de acordarea, administrarea şi monitorizarea creditului, precum şi beneficiul pe care şi l-a propus, nu pot fi acoperite doar prin perceperea dobânzii.

Nu se poate reţine susţinerea recurentei-pârâte că această clauză, în sine, este clară, pentru că trebuia clarificată necesitatea ei, prin arătarea contraprestaţiei din partea băncii”.

În Decizia nr. 3913/2013 de la 13 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat următoarele: „Justificările recurentei pe tot parcursul desfășurării litigiului cu privire la elementele componente ale dobânzii, la scopul pentru care au fost percepute comisioanele, destinația acestora trebuiau să se regăsească în cuprinsul contractului de credit la momentul încheierii acestuia astfel încât să ofere consumatorului toate informațiile necesare în raport de care să încheie sau nu contractul respectiv. ".

În Decizia nr. 2875/2013 de la 26 septembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat următoarele: „În toate apărările făcute recurenta invocă drept justificare pentru comisioanele percepute (de administrare și de acordare a creditului) rațiuni legate de „monitorizarea” și „acoperirea riscurilor” făcând permanent referire la diligențele depuse de către bancă pentru rambursarea creditului, pentru calcularea corectă a ratelor pentru respectarea scadențelor, pentru emiterea la timp a notificărilor etc.

Cu alte cuvinte, fiecare client al băncii urmare a încheierii unui contract de credit are obligația, pe lângă obligațiile individuale prevăzute în contract, să asigure resursele financiare de care banca are nevoie în activitatea sa curentă, sumele încasate cu titlu de dobândă neacoperind aceste cheltuieli ale băncii, costuri necunoscute consumatorului la momentul încheierii contractului.”

„Justificările recurentei pe tot parcursul desfășurării litigiului cu privire la elementele componente ale dobânzii, la scopul pentru care au fost percepute comisioanele, destinația acestora trebuiau să se regăsească în cuprinsul contractului de credit la momentul încheierii acestuia astfel încât să ofere consumatorului toate informațiile necesare în raport de care să încheie sau nu contractul respectiv.”

În Decizia nr. 1724/2016 de la 19 octombrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că: „Susținerile recurentei prin care se încearcă lămurirea considerentelor perceperii comisionului de risc, în sensul că prin instituirea acestui comision s-a avut în vedere riscul de credit de care banca este obligată să țină cont și să încerce să îl acopere, nu pot fi primite câtă vreme aceste elemente nu au fost evidențiate în convențiile de credit.

Atâta timp cât funcția și destinația comisionului de risc nu au fost evidențiate în contract, se constată că orice consumator ar fi fost într-o poziție dezavantajată față de bancă și într-o imposibilitate reală de a negocia acest comision, cu atât mai mult cu cât recurenta nu a făcut dovada unei negocieri a clauzei analizate, obligație ce-i revenea în conformitate cu dispozițiile art. 4. alin. (3) teza II din Legea nr. 193/2000, nereușind să răstoarne prezumția relativă instituită în favoarea consumatorului prin acest text de lege.

Astfel, în clauza a cărei nulitate s-a solicitat, se stabilește valoarea de "0,22%" a comisionului de risc aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, pe toată perioada de derulare a convenției pentru acordarea a creditului fiind percepută dobânda curentă, ceea ce induce ideea perceperii a două costuri pentru același serviciu al băncii, fără ca distincția dintre acestea să fie exprimată în mod clar.

Or, scindarea prețului în aceste componente poate duce la ideea că, pentru aceeași prestație s-au avut în vedere rațiuni diferite de percepere a acestora, fundamentul perceperii acestora nefiind cunoscut într-o manieră neechivocă consumatorului, la momentul perfectării convenției de credit, astfel că față de caracterul neclar și echivoc al clauzei în discuție, aceasta poate fi supusă analizei din perspectiva caracterului abuziv.

În cauză se constată că este îndeplinită și condiția dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților, neputând fi reținut argumentul recurentei în sensul că suntem în prezența unei modalități de asigurare a echilibrului contractual la evoluția stării financiare a împrumutaților.

Câtă vreme riscul contractului este acoperit prin constituirea unei garanții reale ce poate fi suplimentată în anumite condiții reglementate prin contract, cât și prin încheierea unei polițe de asigurare cesionată în favoarea băncii este evident că prin introducerea comisionului de risc, fără reglementarea unei obligații corelative, se creează un dezechilibru între contraprestațiile părților, contrar bunei credințe, situație ce contravine caracterului sinalagmatic al convenției de credit.

Referitor la comisionul de administrare din cele două acte adiționale, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o analiză detaliată și legală, constatând că prevederile referitoare la acest comision sunt abuzive, pe de o parte motivat de faptul că banca nu a făcut dovada informării consumatorului despre schimbarea denumirii și nici a negocierii acestui comision.

Argumentele vizând nelegala constatare a caracterului abuziv al dispozițiilor pct. 8.1, lit. a), b), c), d), e), vor fi, de asemenea, înlăturate.”

(3) Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție și argumentele referitoare la ilegalitatea formulei de calcul sau variației ratei dobânzii în funcție de criterii sau indicatori ale căror valori sunt influențate sau stabilite de către bănci.

În Decizia nr. 310/2016 de la 11 februarie 2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat următoarele: „Conţinutul acestei clauze este abuziv, cu referire la sintagma „dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediile BCR”, deoarece această sintagmă nu este exprimată într-un limbaj uşor inteligibil.”

„Totodată, în analiza clauzelor contractului ce face obiectul speţei de faţă, trebuie pornit chiar de la prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2000, care, în alin. (2) arată că „în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

Sub acest aspect, trebuie observat că la art. 1 din contractul de credit nr. 11533/17 decembrie 2007 se prevede faptul că banca a acordat împrumutatului un credit în moneda Euro.

În acest sens, în opinia instanţei de recurs, este rezonabil a se interpreta că voinţa reală a părţilor a fost aceea ca partea variabilă a dobânzii, după primele 12 luni de la acordarea împrumutului, să fie indicele Euribor/Lună, cum, de altfel, a interpretat şi instanţa de apel în primul ciclu procesual.

Euribor (Euro Interbank Offered Rate) este rata de referinţă pentru piaţa monetară în Euro, fiind rata la care o bancă de prim ordin oferă altei bănci de prim ordin (cum este şi cazul în speţa de faţă) depozite în zona Euro.

Cum împrumutul a fost acordat în moneda Euro, este rezonabil a se interpreta că prin „dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediile BCR”, părţile s-au referit la indicele Euribor/Lună.

Prin urmare, nu este vorba de o modificare a clauzelor contractuale, deci de o ingerinţă în voinţa părţilor, ci de o interpretare a clauzelor contractuale, plecând de la analiza ansamblului clauzelor, dar ţinând seama şi de faptul că sintagma care se referă la partea variabilă a dobânzii, după primele 12 luni de la încheierea contractului, are caracter abuziv. 

Ca atare, instanţa de recurs a admis şi sub acest aspect recursul reclamantului-recurent, a modificat decizia recurată, a admis apelul reclamantului în sensul schimbării sentinţei şi a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 5 din contract, în sensul interpretării sintagmei „dobânda de referinţă” variabilă ca fiind indicele EURIBOR/Lună.”

În Decizia nr. 990/2014 de la 13 martie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precizat că: „Prin sentința civilă nr. 204/ C din 02 aprilie 2012, Tribunalul Brașov, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte, astfel cum a fost modificată, acțiunea formulată de reclamanții-pârâți M.A.O. și M.V. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC B.C.R. SA, a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate în pct. 5 teza finală din contractele de credit bancar din 18 iulie 2007, din 20 octombrie 2007, din 09 noiembrie 2007 și din 09 noiembrie 2007 și în pct. 9.3 din Condițiile generale de creditare, a anulat aceste clauze, a constatat că dobânda este formată din indicele Euribor + 1,2 p.p. pentru contractele de credit, ambele din data de 09 noiembrie 2007 și din indicele Euribor + 1,5 p.p. pentru contractele de credit din 18 iulie 2007 și din 20 octombrie 2007, începând cu data expirării duratei pentru care, conform pct. 5 teza I, dobânda a fost fixă, a obligat pârâta-reclamantă să comunice reclamanților graficele de rambursare conform celor stabilite prin prezenta hotărâre, a respins cererea reclamanților-pârâți privind obligarea pârâtei-reclamante la încheierea unor acte adiționale, ca nefondată și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC B.C.R. SA în contradictoriu cu reclamanții-pârâți M.A.O. și M.V., ca nefondată.

În motivare, s-a reținut că, față de lipsa unor criterii obiective de stabilire a dobânzii de referință variabilă, în esență, clauza de la pct. 5 din contract nu este definită într-un mod inteligibil pentru consumator, fiind încălcate, în acest mod, dispozițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, limbajul folosit nefiind unul ușor inteligibil, la aceeași concluzie ajungându-se și dacă se au in vedere dispozițiile art. 93 alin. (1) lit. g). din O.G. nr. 21/1992 cu privire la marja bănci, s-au mai avut în vedere și dispozițiile art. 983 C. civ. care prevăd că, în caz de dubiu, clauzele unui contract trebuie interpretate în favoarea debitorului, în speță, în favoarea împrumutatului, precum și dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, potrivit cărora, „în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

Împotriva acestei decizii, pârâta B.C.R. a formulat recurs, solicitând, în principal, admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii în tot a cererii introductive, iar, în subsidiar, admiterea cererii reconvenționale pentru ipoteza constatării de către instanță a admisibilității modificării clauzei privind dobânda, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând recursul astfel cum a fost formulat, va dispune respingerea acestuia ca nefondat ...”.

În Decizia nr. 3661/2014 de la 20 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că: „În primul rând trebuie subliniat faptul că, în ce priveşte clauza de la art. 3 lit. d) din Condiţiile speciale, sintagma „schimbări semnificative pe piaţa monetară" se încadrează, în mod clar, în prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, deoarece această formulare nu surprinde într-un limbaj clar şi uşor inteligibil, mecanismul de revizuire a ratei dobânzii, acest mecanism fiind lăsat la aprecierea unilaterală a băncii, care poate aprecia, potrivit propriilor interese, ce înseamnă schimbări semnificative pe piaţa monetară şi poate să comunice consumatorului noua rată a dobânzii fără ca acesta să se poată opune sau negocia, fiind evident că se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorilor, şi contrar cerinţelor bunei credinţe.

Este adevărat că, în principiu, chiar prin denumirea dată clauzei, părţile au înţeles ca împrumutul să se acorde cu o dobândă variabilă în timp, însă tocmai mecanismul prin care aceasta evoluează în timp, în partea variabilă, nu este exprimat într-un limbaj clar şi inteligibil, fiind, astfel, o clauză abuzivă.

Este greşită susţinerea recurentei-pârâte în sensul că instanţa putea să anuleze, în parte, clauza considerată abuzivă şi să oblige profesionistul la utilizarea unui alt indicator, deoarece, instanţa nu poate decât anula clauza sau partea din clauză care este găsită abuzivă, contractul urmând să continue doar dacă părţile acceptă acest lucru.”

„Dezechilibrul creat între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea consumatorilor, este semnificativ, deoarece, pe de o parte, lasă doar la aprecierea profesionistului stabilirea părţii variabile din dobândă, ca parte care, prin evoluţia în timp poate duce la mărirea semnificativă a costului împrumutului, iar pe de altă parte, s-a şi dovedit că interpretarea dată de către bancă acestei clauze nu a dus niciodată la micşorarea dobânzii, ci doar la mărirea ei.”

În Decizia nr. 2186/2014 din 12 iunie 2014, Secţia a II-a civilă, nalta Curte de Casaţie şi Justiţie a justificat că: „instanţa de apel trebuia să aibă în vedere dacă elementele externe, indicate ca şi factor modificator al cuantumului dobânzilor şi comisioanelor, erau reglementate în mod clar, astfel încât, fiecare dintre reclamanţi să poată determina, în calitate de consumator (adică ţinând cont de faptul că el nu este un specialist), evoluţia acestui element de cost, dar şi dacă nu cumva, prin modul de formulare, evoluţia acestui component al costului era lăsată la liberul arbitru al specialistului, adică al băncii.”.

În Decizia nr. 2875/2013 de la 26 septembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat următoarele: „În discuție este ultima teză a acestei clauze care consfințește caracterul său abuziv, de vreme ce dobânda variabilă este raportată la o dobândă stabilită discreționar de către bancă și nu la indici de referință obiectivi verificabili și care să ofere părții posibilitatea de a înțelege mecanismul de formare al acestei dobânzi.”

„Interpretarea dată de către instanța de apel este în concordanță cu Legea nr. 193/2000, cât și cu Directiva nr. 93/13/CEE care conțin o listă a clauzelor care sunt considerate de drept abuzive, printre altele, fiind considerată abuzivă clauza prin care se dă posibilitatea unui furnizor de servicii să crească prețul, modificarea prețului în funcție de modificarea unei rate de pe piața financiară pe care furnizorul nu o poate controla nefiind o clauză abuzivă.

În speță, banca a exclus din mecanismul de formare al dobânzii criteriul obiectiv al pieței financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare dând posibilitatea băncii ca, indiferent de creșterea sau diminuarea indicelui EURIBOR, dobânda să nu scadă niciodată, aceasta urmând a fi adoptată prin creșterea marjei fixe, operând astfel o ajustare automată care să mențină dobânda la nivelul dorit.

Astfel, deși indicele EURIBOR a scăzut de la momentul încheierii contractului fiind de 5% în anul 2008 și ajungând la 0,6% în 2010, ratele calculate de către bancă nu au fost modificate în sensul diminuării lor astfel cum era firesc.

Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza nefiind negociată direct cu intimatul consumator, au fost încălcate principiile bunei credințe, creându-se astfel în detrimentul acestuia un semnificativ dezechilibru.”

„Este evident că s-a produs un dezechilibru contractual atâta vreme cât banca poate modifica în mod unilateral cuantumul dobânzilor sau al comisioanelor, creștere justificată prin apariția unor creșteri suplimentare pe parcursul derulării contractului, costuri care nu sunt prevăzute în contract.”

În Decizia nr. 4094/2013 de la 21 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că: „Este adevărat că, la semnarea contractului, reclamanții au recunoscut băncii dreptul de a modifica unilateral dobânda numai în raport de modificarea indicilor de referință, dar în cauză se constată că banca a interpretat această clauză contractuală numai în favoarea sa, în sensul că a modificat dobânda în funcție de indicele Libor, în sensul că nu a diminuat dobânda atunci când indicele Libor a scăzut, ci doar atunci când au fost înregistrate creșteri ale acestuia, în acest fel dobânda menținându-se constantă prin majorarea componentei fixe a dobânzii. Cum această majorare a componentei fixe nu a fost adusă la cunoștința reclamanților la momentul încheierii contractului, consumatorii nu pot fi obligați la acceptarea ei, cum corect a reținut și instanța de apel.

Componenta fixă, marja avută în vedere la data încheierii contractului, reprezintă diferența dintre dobândă și valoarea indicelui Libor, acesta din urmă fiind o valoare variabilă.

Nici invocarea de către recurentă a aplicării greșite a dispozițiilor O.U.G. nr. 174/2008 nu poate fi reținută, întrucât aceasta avea obligația să propună reclamanților încheierea actelor adiționale la contractele de credit în care să prevadă că dobânda este variabilă, exclusiv în raport de indicele Libor la 3 luni, atât în sensul creșterii, cât și al descreșterii.

Mai mult decât atât, banca avea obligația ca în temeiul art. 969 C. civ., să respecte clauzele contractuale convenite la încheierea contractului, or în cauză, pârâta a continuat să aplice și după apariția O.U.G. nr. 174/2008 o dobândă majorată, chiar dacă indicele Libor a scăzut constant.”

În Decizia nr. 3913/2013 de la 13 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat următoarele: „În discuţie este ultima teză (dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR, n. red) a acestei clauze care consfinţeşte caracterul său abuziv, de vreme ce dobânda variabilă este raportată la o dobândă stabilită discreţionar de către bancă şi nu la indici de referinţă obiectivi verificabili şi care să ofere părţii posibilitatea de a înţelege mecanismul de formare al acestei dobânzi.”

„În speţă, banca a exclus din mecanismul de formare al dobânzii criteriul obiectiv al pieţei financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare dând posibilitatea băncii ca, indiferent de creşterea sau diminuarea indicelui EURIBOR, dobânda să nu scadă niciodată, aceasta urmând a fi adoptată prin creşterea marjei fixe, operând astfel o ajustare automată care să menţină dobânda la nivelul dorit.

Astfel, deşi indicele EURIBOR a scăzut de la momentul încheierii contractului fiind de 5% în anul 2008 şi ajungând la 0,6% în 2010, ratele calculate de către bancă nu au fost modificate în sensul diminuării lor astfel cum era firesc.

Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza nefiind negociată direct cu intimatul consumator, au fost încălcate principiile bunei credinţe, creându-se astfel în detrimentul acestuia un semnificativ dezechilibru".

 „Justificările recurentei pe tot parcursul desfășurării litigiului cu privire la elementele componente ale dobânzii, la scopul pentru care au fost percepute comisioanele, destinația acestora trebuiau să se regăsească în cuprinsul contractului de credit la momentul încheierii acestuia astfel încât să ofere consumatorului toate informațiile necesare în raport de care să încheie sau nu contractul respectiv. ".

„Interpretarea dată de către instanţa de apel este în concordanţă cu Legea nr. 193/2000, cât şi cu Directiva 93/13/CEE care conţin o listă a clauzelor care sunt considerate de drept abuzive, printre altele, fiind considerată abuzivă clauza prin care se dă posibilitatea unui furnizor de servicii să crească preţul, modificarea preţului în funcţie de modificarea unei rate de pe piaţa financiară pe care furnizorul nu o poate controla nefiind o clauză abuzivă.

Este evident că s-a produs un dezechilibru contractual atâta vreme cât banca poate modifica în mod unilateral cuantumul dobânzilor sau al comisioanelor, creştere justificată prin apariţia unor creşteri suplimentare pe parcursul derulării contractului, costuri care nu sunt prevăzute în contract".

În Decizia nr. 1724/2016 de la 19 octombrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că: „Este știut că, în principiu, furnizorul de servicii bancare are posibilitatea oferită de lege de a modifica rata dobânzii în mod unilateral fără ca prin aceasta să se atragă caracterul abuziv al unei astfel de clauze, dar art. 1, lit. a) din anexa la Legea nr. 193/2000 condiționează această operațiune de existența unui motiv întemeiat prevăzut în contract și de informarea imediată a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.

Or, din modul în care a fost formulată această clauză, ce dă dreptul profesionistului de a modifica unilateral rata dobânzii curente, se poate constata că nu se dă ca reper vreun indicator concret la care părțile, sau instanța, în eventualitatea unui litigiu, să se poată raporta, ceea ce denotă că o astfel de reglementare poate fi interpretată doar în favoarea băncii, fără ca cealaltă parte să aibă posibilitatea de a aprecia asupra acesteia astfel încât să considere că schimbările intervenite pe piața financiară sunt semnificative și îndreptățesc activarea clauzei.

La momentul perfectării contractului, clauza trebuie să fie previzibilă, astfel încât consumatorul să fie în posesia tuturor informațiilor și să știe că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi modificată.

Astfel, se constată că instanța de apel a reținut în mod corect că, sintagma "schimbări semnificative pe piața monetară" nu este clară și precisă, dând posibilitatea băncii să modifice clauzele contractului de împrumut bancar, doar în funcție de interesele sale, fără să negocieze cu împrumutații, aceștia din urmă neavând posibilitatea de a cunoaște, încă de la încheierea contractului, faptul că, dacă va interveni o anumită schimbare pe piața financiara, (care nu este clar descrisă) vor fi nevoiți să plătească o dobândă mai mare.”